Capitolul SDCUTCN2019

Dacă ai ajuns până aici probabil ți-am stârnit interesul, lucru care mă bucură enorm deoarece mai am atât de multe să îți povestesc. Ne vom întoarce iarăși în timp și călătorim astăzi în Vancouver(CANADA), anul 2019. Povestea de astăzi este plină de peripeții deci dacă îți place suspansul pregătește-te. Dacă ești mai nerăbdător nu te îngrijora, povestea de astăzi are un final fericit!

Astăzi facem cunoștință cu GABRIELA PETRUȚ, liderul echipei SDC2019. Aș fi vrut să o descriu chiar eu pe Gabriela, însă mai potrivit este să auziți părerea echipei sale „Este o persoană sufletistă. Într-adevăr este organizată și atentă la detalii, dar faptul că pune atât de mult suflet în tot ceea ce face este cel mai mare atuu al ei. Poate uneori vede asta ca o slăbiciune, pentru că îi pasă prea mult de unele aspecte. Părerea mea este că pune suflet și pasiune în tot ceea ce face și prea puțini oameni pot spune asta despre dânșii”(COSMIN CHIRILIANU).

Din familia din 2019 fac parte următorii membri: Ligia LUPAESCU, Andrei SZILAGHI, Cosmin CHIRILIANU, Norbert DEAC, Bogdan PETRUȚ, Romana BENEA, Bogdan ALBU, Zsolt GEDŐ, Elöd NAGY, Örs NAGY, Béla BÁCS.

Îți povestesc de fiecare dată când ne întâlnim despre beneficiile pe care ți le poate aduce un astfel de concurs, dar este mult mai mult de atât. Pentru fiecare participant este diferit, impactul este mai mult decât cuvintele mele pot descrie! Gabrielei acest concurs i-a adus o a doua familie, „comunitatea de la birou”, formată din „oameni dragi care acum sunt foarte importanți” pentru ea. Și totuși tu, cititorule, ce ți-ai dori să descoperi dacă ai participa Seismic Design? Până când ai un răspuns vreau să-ți spun un secret, cred că mă va ajuta și Gabriela: participarea la un concurs (așa cum este Seismic Design) „te ajută să îți descoperi niște super-puteri latente, care au fost cu tine mereu însa nu știai de existența lor.” Dacă ești o persoană introvertită vreau să îți imaginezi următorul lucru: înainte de SDC Gabriela ne povestește că „eu eram persoana care se ferea să comande pizza, la telefon. Vorbitul în public nu era ceva pentru mine, sau cel puțin așa credeam”. Tot Gabriela, acestă tânără timidă a fost prezentatorul echipei SDC2019 și a impresionat lumea la nivel internațional.

Toate generațiile au ceva aparte, reprezentativ. În 2019 echipa a fost formată din „anul IV civil, arhitecți și Ligia, micuța pe care am adoptat-o” (Ligia la prima participare a fost studentă în anul doi). Dar care crezi tu că este rețeta pentru a asigura succesul aici? Gabriela ne-a împărtășit-o pe cea a ediției ei deci pregătește-te să-ți notezi „ECHILIBRUL. Ne-am organizat pe două planuri principale: în primul am gândit conceptul structural, arhitectural, pregătirea machetei și prezentarea pentru concurs; cel de-al doilea se baza pe strânsul de sponsorizări, etapa extrem de importantă și grea. Grea deoarece oamenii inițial au reacționat reticent, fiind prima dată când auziseră de SDC”. Totuși, oricât de bun era planul trebuia să existe un echilibru, echipa Gabrielei a înțeles că „degeaba avem bani să ajungem în Canada și nu avem ce să prezentăm; și în același timp degeaba aveam ceva minunat de prezentat dacă nu reușeam să ajungem în Canada”.

În anumite zile și fără a avea în viață o echipă de coordonat sau stresul pe care îl impune pregătirea unei lucrări de licență trecem prin stări de copleșire. Acelea sunt momente cheie în care este esențial să descoperim ceea ce ne motivează să continuăm cu și mai multă pasiune munca începută. Chiar și pentru o persoană organizată așa cum este Gabriela au existat asemenea momente în care ne spunea ea „au existat puncte în care mi-am dorit să renunț, suntem până la urma oameni și zilnic ne lovim de situații personale în care ne simțim copleșiți; dar am simțit de la început că rolul meu în echipă nu îmi permitea să renunț. Am simțit că trebuie să am grijă de oamenii din echipă, să îi protejez deci consider că ei m-au motivat să continui”. Povestea acestei generații SDC este specială din atât de multe puncte de vedere. Nu doar că au rămas foarte apropiați, au colaborat și au găsit soluții pentru toate problemele care au depins de ei. Însă există uneori și factori din exterior, pe care nu îi putem controla și care ne influențează drumul spre succes. Gabriela ne-a relaltat „acum pot să îți povestesc cu zâmbetul pe buze, dar la momentul acela nu reușeam. Ca orice echipă timp de șase luni am muncit în sala 15, am construit machetele și le-am testat, am optimizat structurile până când am ajuns la o variantă de care eram foarte mulțumiți, eram mândrii și de prezentare și poster. Mai lipsea doar să mergem în Canada. În seara dinaintea plecării am realizat că prezentarea nostră nu era pe formatul bun. Așa am ajuns să ne petrecem noaptea în sala 15 să ne refacem prezentarea. Fiind o prezentare Power-Point nu puteau lucra simultan mai mult de 2 persoane, dar întreaga echipă a rămas acolo. Oamenii au dormit pe jos, pe plăci de balsa, dar eram acolo. Nimeni nu a plecat! După un zbor lung am ajuns în Canada dar structura noastră NU..”. Putem doar să ne imaginăm stresul prin care a trecut echipa în acele momente, „din momentul în care am aflat că ne-a fost pierdută macheta am început să dăm telefoane în speranța că o vom recupera la timp. O parte din echipă a stat în fiecare zi în aeroport și verificau toate zborurile dinspre Europa. Am sperat până în ziua testării că o vom primi, însă structura nu a ajuns. Abia după ce ne-am întors la Cluj după trei săptămâni a ajuns și nu știu dacă vom afla vreodată unde a fost pierdută sau ce s-a întâmplat cu ea”.